Subscribe

    Subscribe elementum semper nisi. Aenean vulputate eleifend tellus. Aenean leo ligula, porttitor eu, consequat vitae eleifend ac, enim. Aenean vulputate eleifend tellus.

    Error: Contact form not found.

    Subscribe elementum semper nisi. Aenean vulputate eleifend tellus. Aenean leo ligula, porttitor eu, consequat vitae eleifend ac, enim. Aenean vulputate eleifend tellus.

    Error: Contact form not found.

    Blog

    Ultima suflare

    Ultima suflare

    Sâmbătă dimineaţă. Prea dimineaţă, prea frig. Pierd autobuzul. Aştept. După 30 min: “Domnu’, nu vă supăraţi, mai trece 168-u’ pe aici?” Nu ştiu de ce am întrebat, că doar îi vazusem spatele cum ia curba. Mai aştept. Vine după alte 10 minute. Ajung în camera de gardă cu o întârziere sănătoasă. Prezentarea şi scuzele de rigoare şefei de gardă. Mă schimb. Încep “lucrul”. A zecea gardă la urgenţă. Un EKG, o monitorizare, alt EKG, o sâmbătă dimineaţă liniştită la Floreasca. Mă împrietenesc cu o rezidentă. Vorbim, povestim, ne cam plictisim, nu prea vin pacienţi.

    După prânz, apar câteva cazuri. Tentativă de sinucidere cu pastile … nu e grav. Un accident minor de maşină … nimic grav. Câteva probleme cardiace, câteva respiratorii, la fel, nimic serios. Un EKG, un ser, o monitorizare, duc o fişă, iau o radiografie, chem infirmierele, pun o şosetă, închei o bluză de pijama, aranjez o mască de oxigen, vorbesc cu o bătrânică, închid un geam “Domnişoară, vă rog, e frig”, şterg electrozii, învelesc pacientul, iar EKG, “vă rog să nu vorbiţi şi să nu vă mişcaţi până vă fac eu semn”, chem câteva rude de pe hol pentru lămuriri.

     

    “Domnu” doctor, veniţi puţin!”, “Intră în asistolă”. Un medic, doi asistenţi, doi rezidenţi, un bătrân cu bluza de la pijama închisă şi cu şosetele ridicate, eu. Aşteptăm. STOP. Resuscitare. Intubare, masaj cardiac, ventilaţie, “Opreşte-te, se vede ceva?” “Nimic!”, masaj cardiac, ventilaţie, 5 minute, “Ştii să faci?” “Da”, apăs, pierd ritmul, nu mai ştiu dacă e prea repede sau prea încet, “Domnu’ doctor, e bine aşa, da?” “Hai, continuă!”, mă înroşesc, mor de cald, fac masaj în continuare; “Tatăl nostru” ca să nu mă pierd de tot, mă uit la ochi, nu mă mai privesc, 15 minute, gura se deschide larg şi cade spre dreapta, buzele parcă intră în gură, ochii rămân în tavan, “Tătăiţă, revino-ţi”, apăs, pierd ritmul, nu mai ştiu dacă e prea repede sau prea încet, rup o coastă, nu contează, nu mai pot, o las pe rezidentă, “Opreşte-te, se vede ceva?” “Nimic!”, masaj cardiac, ventilaţie, 35 minute. Ora decesului: 13.40

    83 de ani … probabil i-au ajuns. Nu a mai vrut.

    “Asistolă! Ţine balonul! Apasă la 3!” Accident rutier. Un medic, doi asistenţi, doi rezidenţi, un bărbat cu ochii albaştri, deschişi, eu. Resuscitare. Apăs balonul, simt cu expiră forţat în balon, masaj cardiac, ventilaţie, “Opreşte-te, se vede ceva?” “Nimic!”, masaj cardiac, ventilaţie, 5 minute, apăs balonul, nu văd monitorul, mă înroşesc, mor de cald, apăs în continuare; “Tatăl nostru” din nou, mă uit la ochi, la fel de albaştri, la fel de deschişi, dacă mă dau într-o parte, poate nu o să mă mai aţintească, 15 minute, se aud coaste rupte, ochii rămân în tavan, “Mai bagă adrenalină”, masaj, ventilaţie, 40 minute, ora decesului 14:20.

    Ţipete şi plânsete. Şefa de gardă a anunţat soţia.

    “Are doar 36 de ani!”

     

    Sacii maro se închid cu fermoar.

    Sorry, the comment form is closed at this time.